
Majoritatea cumpărătorilor de imobile nu plătesc prețul integral din surse proprii — apelează la un credit ipotecar. Procedura la notar rămâne, în esență, aceeași ca la o vânzare obișnuită, dar se adaugă un act, câțiva actori și câteva verificări suplimentare.
Mai jos găsiți ce se schimbă concret față de o cumpărare cu bani proprii: ce acte apar în plus, cum decurge semnarea și cât costă în plus garanția băncii.
Garanția pe care banca o cere pentru credit se numește ipotecă. Potrivit art. 2343 Cod civil, ipoteca este un drept real asupra unui bun, constituit pentru garantarea îndeplinirii unei obligații — în cazul de față, rambursarea creditului.
Pentru imobile, contractul de ipotecă trebuie încheiat în formă autentică de către notarul public, sub sancțiunea nulității absolute (art. 2.378 Cod civil), iar ipoteca se consideră constituită abia din momentul înscrierii în cartea funciară (art. 2.377 Cod civil). Este vorba despre o ipotecă convențională — bazată pe voința părților, prin contract — spre deosebire de ipotecile legale, care iau naștere prin efectul legii, în situații enumerate limitativ de art. 2.386 Cod civil (de exemplu, în favoarea vânzătorului neplătit sau a coproprietarilor), niciuna nefiind cazul unui credit bancar obișnuit.
Ca la orice transfer de proprietate imobiliară, autentificarea contractului de vânzare presupune obținerea unui extras de carte funciară pentru autentificare, conform art. 35 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
De regulă, contractul de vânzare-cumpărare și contractul de ipotecă se semnează în aceeași zi, la același notar. O parte importantă din preț este achitată direct din creditul aprobat, virat de bancă potrivit mecanismului stabilit prin contractul de credit.
Banca este reprezentată la semnarea contractului de ipotecă printr-un mandatar, împuternicit printr-o procură specială să semneze contractul în numele instituției de credit.
După semnare, notarul depune cererile de intabulare a dreptului de proprietate al cumpărătorului și de înscriere a ipotecii în favoarea băncii. Ambele operațiuni se înregistrează în cartea funciară, de regulă prin aceeași cerere sau prin cereri conexe, astfel încât ipoteca să fie înscrisă imediat ce dreptul de proprietate este intabulat.
Pe lângă documentele obișnuite ale unei tranzacții imobiliare — acte de identitate, titlul de proprietate al vânzătorului, extrasul de carte funciară, certificatul fiscal (inclusiv al cumpărătorului, potrivit O.U.G. nr. 7/2026) — la o cumpărare cu credit se adaugă:
La costurile obișnuite ale unei vânzări — onorariul pentru contractul de vânzare, TVA, impozitul pe transfer, intabularea dreptului de proprietate — se adaugă, pentru partea de credit:
Cumpărătorul este cel care suportă atât onorariul notarial pentru contractul de ipotecă, cât și taxa de înscriere a acesteia — la fel cum suportă și costurile transferului dreptului de proprietate. Doar rareori, în cadrul unor promoții proprii, banca preia aceste costuri în locul cumpărătorului.
Pentru o estimare orientativă, inclusiv pentru varianta cu credit ipotecar, puteți folosi calculatorul de taxe notariale de pe site.
Fiecare situație depinde de banca aleasă și de condițiile creditului. Ne puteți contacta pentru a verifica din timp actele necesare și pentru a coordona programarea cu termenele aprobării bancare.
Prezentul articol are caracter general și informativ, fiind actualizat la data publicării. Soluția juridică depinde de situația concretă și de documentele fiecărei persoane. Pentru o analiză aplicată cazului dumneavoastră, este necesară o consultație notarială.
Aveți nevoie de asistență notarială?
Contactați-ne