Dezbatem procedura succesorală cu atenție și empatie, ghidând moștenitorii pas cu pas prin toate etapele legale. Moștenirea se deschide la data decesului, la ultimul domiciliu al defunctului, iar procedura se poate desfășura pe cale notarială atunci când nu există neînțelegeri între moștenitori.
Certificatul de deces, actele de identitate ale moștenitorilor, certificatele de stare civilă care dovedesc rudenia, actele de proprietate, certificatul fiscal, testamentul (dacă există) și 2 martori.
Toți moștenitorii — personal sau printr-o procură specială autentică — împreună cu 2 martori care au cunoscut defunctul și familia.
De regulă câteva săptămâni sau luni, în funcție de complexitatea speței și de obținerea documentelor necesare. Certificatul de moștenitor se eliberează de îndată ce documentația aferentă este completă.
Ne trimiteți actele pentru verificare (telefon, email sau formular), vă spunem ce mai este nevoie și stabilim data. La birou veniți doar pentru semnare.
Termenul în care moștenitorul poate accepta sau renunța la moștenire, calculat de la data deschiderii moștenirii (decesul).
Scutit de impozit dacă succesiunea este finalizată în termen de 2 ani de la deces; după 2 ani se datorează 1% din valoarea masei succesorale (art. 111 Cod fiscal).
Pentru imobilele moștenite, la înscrierea dreptului de proprietate pe baza certificatului de moștenitor.
* Onorariul notarial se stabilește în funcție de valoarea masei succesorale și de complexitatea dosarului, plus TVA 21%.
Procedura prin care se stabilesc moștenitorii, masa succesorală (bunurile rămase de la defunct) și cotele ce revin fiecăruia, finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor. Acesta este titlul de proprietate asupra bunurilor moștenite și este necesar pentru intabulare, vânzare sau orice act de dispoziție ulterior.
Cod civil: Cartea a IV-a (moștenirea). Legea 36/1995 (procedura succesorală notarială). Cod fiscal: art. 111.
Actul prin care se atestă numărul și calitatea moștenitorilor unei persoane decedate, fără a se stabili masa succesorală (când nu există bunuri de inventariat sau acestea se vor stabili ulterior). Este util, de exemplu, pentru deblocarea unor conturi sau pentru anumite demersuri administrative.
Legea 36/1995 și Cod civil — Cartea a IV-a. Se înregistrează în registrele notariale naționale (RNNES).
Actul prin care o persoană dispune, pentru momentul încetării din viață, de bunurile sale. Testamentul autentic este redactat și autentificat de notarul public, oferind cea mai mare siguranță juridică și fiind cel mai greu de contestat. Notarul îl înscrie în Registrul Național Notarial de evidență a liberalităților (RNNEL), garantând că va fi găsit la momentul succesiunii. Registrul păstrează informația că testamentul există — nu și conținutul acestuia, care rămâne secret în timpul vieții testatorului.
Cod civil: art. 1034 și urm. (testamentul), art. 1043–1046 (testamentul autentic). Se respectă rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari.
În termenul de opțiune succesorală de 1 an de la deces, moștenitorul poate accepta moștenirea (expres sau tacit) ori poate renunța la ea. Renunțarea la moștenire se face exclusiv prin declarație autentică notarială și se înregistrează în registrul național. Renunțarea poate fi utilă, de exemplu, atunci când pasivul (datoriile) depășește activul succesoral.
Cod civil: art. 1100 și urm. (opțiunea succesorală), art. 1120 și urm. (renunțarea la moștenire).
Împărțirea efectivă a bunurilor între moștenitori, atunci când aceștia doresc să iasă din starea de indiviziune rezultată din moștenire. Se poate realiza odată cu dezbaterea succesiunii sau ulterior, prin act notarial, dacă există acordul tuturor moștenitorilor.
Cod civil: art. 669–686 (partajul) și art. 1143 și urm. (partajul succesoral).