Declarația pentru ieșirea minorului din țară: când e nevoie, ce conține și cât e valabilă

Se apropie vacanța, biletele sunt luate, iar întrebarea apare de obicei cu câteva zile înainte de plecare: copilul are nevoie de o declarație de la celălalt părinte ca să iasă din țară? Răspunsul depinde de un singur lucru — cine îl însoțește.

Mai jos găsiți regulile aplicabile, ce trebuie să conțină declarația, cât este valabilă și greșelile care blochează familii la frontieră an de an.

Cadrul legal este dat de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate (în special art. 30), cu modificările ulterioare — între care Legea nr. 169/2016 și O.U.G. nr. 25/2024.

Regula se schimbă în funcție de cine însoțește copilul

Declarația este cerută de Poliția de Frontieră la ieșirea din România, nu la intrarea în țară. În toate cazurile, minorul are nevoie de document de călătorie propriu, valabil — pașaport sau carte de identitate (pentru minorii peste 14 ani, în statele care o acceptă).

1. Copilul călătorește cu ambii părinți

Nu este necesară nicio declarație. Minorul iese din țară în baza documentului său de călătorie (art. 30 alin. 1 lit. a).

2. Copilul călătorește cu un singur părinte

Este necesară declarația notarială a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul privind călătoria (art. 30 alin. 1 lit. b).

Declarația nu este necesară dacă părintele însoțitor face dovada uneia dintre situațiile prevăzute limitativ de lege, între care:

• o hotărâre judecătorească definitivă privind încredințarea minorului ori exercitarea exclusivă a autorității părintești;
• o hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra acordului care lipsește;
• decesul celuilalt părinte (se prezintă certificatul de deces);
• celălalt părinte este decăzut din drepturile părintești, pus sub interdicție ori declarat dispărut, în condițiile legii.

3. Copilul călătorește cu altcineva (bunici, rude, un profesor)

Aici regula este mai strictă. Este necesară declarația ambilor părinți — sau, după caz, a părintelui cu autoritate exclusivă, a părintelui supraviețuitor ori a reprezentantului legal.

Însoțitorul nu trebuie să prezinte un cazier judiciar. Verificarea se face direct de către polițistul de frontieră, prin consultarea mențiunilor înscrise în Sistemul național de evidență informatizată a cazierului judiciar (ROCRIS). Dacă din verificare rezultă că însoțitorul a săvârșit anterior o infracțiune incompatibilă cu rolul de însoțitor al unui minor, trecerea frontierei împreună cu minorul nu va fi permisă.

4. Minorii care au împlinit 16 ani pot călători neînsoțiți

Potrivit O.U.G. nr. 25/2024, tinerii care au împlinit 16 ani pot călători în străinătate fără însoțitor adult, în baza unei declarații notariale date de ambii părinți (sau de părintele cu autoritate exclusivă, de părintele supraviețuitor ori de reprezentantul legal).

Ce trebuie să conțină declarația

Legea nu se mulțumește cu un acord generic. Potrivit art. 30 alin. 4 din Legea nr. 248/2005 și practicii notariale, declarația trebuie să cuprindă:

• acordul explicit pentru ieșirea minorului din România;
• statul sau statele de destinație;
• ruta urmată până la destinație;
• scopul și durata deplasării;
• datele de identitate ale însoțitorului;
• mențiunea dacă minorul urmează să rămână în statul de destinație — caz în care se indică persoana căreia îi va fi încredințat — ori dacă se întoarce cu un însoțitor, ale cărui date se indică dacă este altă persoană decât cea cu care a ieșit din țară.

În privința destinației, părintele are mai multe opțiuni. Poate enumera state concrete — caz în care trebuie incluse și statele de tranzit. Poate indica o arie geografică extinsă, precum Europa sau Asia. Sau poate consimți la călătoria minorului în afara teritoriului României, fără altă restricție, atunci când nu dorește îngrădirea circulației către un anumit stat ori o anumită zonă.

Din punct de vedere juridic, această declarație este un act juridic unilateral (art. 1324 Cod civil) — nu o procură. Părintele nu împuternicește pe cineva să acționeze în numele său, ci își exprimă consimțământul.

Cât este valabilă

Declarația poate fi dată pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani de la data autentificării. Este util să o solicitați pentru o perioadă mai lungă și pentru o destinație mai permisivă, dacă anticipați călătorii repetate — evitați astfel drumuri suplimentare la notar.

Ce acte vă trebuie și cine se prezintă

Se prezintă doar părintele care dă declarația. Copilul nu trebuie să fie prezent, iar însoțitorul nici atât.

• actul de identitate al părintelui care dă declarația;
• certificatul de naștere al minorului;
• documentul de călătorie al minorului (pașaport / carte de identitate) sau datele acestuia;
• datele de identificare ale însoțitorului (copie după actul de identitate/pașaport);
• informațiile despre călătorie: destinația, perioada, scopul;
• după caz: hotărârea judecătorească, certificatul de deces sau alt document care înlocuiește acordul.

Actul se redactează și se semnează de îndată ce documentația este completă, de regulă fără programare prealabilă. Dacă vă aflați deja în străinătate, declarația poate fi dată la misiunea diplomatică sau consulară a României din statul respectiv.

Greșeli frecvente care blochează plecarea

Acestea sunt situațiile pe care le întâlnim cel mai des — toate se pot evita:

• Nu sunt trecute toate statele. Dacă alegeți să enumerați state concrete, o declarație pentru „Grecia” nu acoperă tranzitul prin Bulgaria. Includeți și statele de tranzit.
• Se restrânge destinația fără să fie nevoie. Dacă nu doriți să îngrădiți circulația minorului către un anumit stat sau o anumită zonă, poate fi menționată o arie geografică extinsă — precum Europa sau Asia — ori chiar posibilitatea de a călători în afara teritoriului României.
• Declarația a expirat. Cei 3 ani curg de la autentificare, nu de la data călătoriei.
• Însoțitorul are antecedente penale. În urma verificării mențiunilor înscrise în Sistemul național de evidență informatizată a cazierului judiciar (ROCRIS), polițistul de frontieră poate constata că însoțitorul a săvârșit anterior o infracțiune incompatibilă cu rolul de însoțitor.
• Numele nu corespund. Datele din declarație trebuie să coincidă exact cu documentul de călătorie al minorului.
• Se lasă pe ultima zi. Dacă lipsește un document — de exemplu o hotărâre judecătorească — nu mai există timp de remediere.

Ce facem dacă celălalt părinte refuză

Acordul nu poate fi suplinit de notar. Dacă un părinte refuză nejustificat, celălalt se poate adresa instanței de judecată, care se poate pronunța asupra acordului care lipsește. Hotărârea judecătorească definitivă înlocuiește, în condițiile legii, declarația lipsă.

Este o procedură care ia timp — motiv în plus pentru a discuta din vreme, nu cu o săptămână înainte de plecare.

Pe scurt

• Cu ambii părinți — nicio declarație.
• Cu un părinte — declarația celuilalt părinte.
• Cu altcineva — declarația ambilor părinți.
• Peste 16 ani, singur — declarația ambilor părinți.
• Valabilitate — maximum 3 ani de la autentificare.

Dacă aveți o situație particulară — custodie stabilită prin hotărâre, un părinte plecat din țară, o călătorie în care copilul rămâne la rude — ne puteți contacta și vă spunem exact ce documente sunt necesare, înainte să faceți drumul la birou.

Prezentul articol are caracter general și informativ, fiind actualizat la data publicării. Soluția juridică depinde de situația concretă și de documentele fiecărei persoane. Pentru o analiză aplicată cazului dumneavoastră, este necesară o consultație notarială.