Inteligența artificială a devenit un instrument util în activitatea de zi cu zi. Poate rezuma texte, poate explica termeni, poate organiza informații și poate formula, în câteva secunde, un răspuns aparent complet la aproape orice întrebare.
Rapiditatea și fluența nu trebuie însă confundate cu exactitatea juridică.
În materia succesiunilor, a vânzărilor imobiliare, a donațiilor, a procurilor, a ipotecilor, a partajelor sau a regimurilor matrimoniale, un răspuns „aproape corect” poate produce consecințe complet greșite. De aceea, atunci când urmează să luați o decizie cu efecte juridice, interlocutorul potrivit nu este un program informatic, ci un profesionist al dreptului care vă poate analiza situația concretă.
Sistemele de inteligență artificială generativă sunt construite pentru a produce un text probabil și coerent pe baza informațiilor pe care le-au procesat. Ele nu „cunosc” legea în același mod în care o cunoaște și o aplică un profesionist. Din acest motiv, pot furniza informații false, prezentate într-o formă sigură și convingătoare.
Fenomenul este cunoscut sub denumirea de „halucinație” sau, într-o terminologie mai tehnică, „confabulație”. Institutul Național pentru Standarde și Tehnologie din Statele Unite – NIST – descrie acest fenomen ca producerea unor informații eronate ori false, prezentate cu încredere, și arată că riscul este deosebit de important în domeniile care presupun un context complex și expertiză de specialitate (NIST AI 600-1).
În domeniul juridic, o astfel de eroare poate însemna:
Riscul este amplificat de faptul că răspunsul poate fi foarte bine redactat. O informație greșită, formulată ezitant, ridică semne de întrebare. O informație greșită, exprimată impecabil și însoțită de articole de lege aparent precise, poate fi mult mai periculoasă.
Un studiu academic privind răspunsurile date de modele lingvistice la întrebări verificabile despre jurisprudența federală americană a constatat, în condițiile concrete ale testării, rate ridicate de răspunsuri neconforme cu realitatea juridică. Autorii au observat inclusiv situații în care modelele nu au corectat premisa juridică greșită introdusă de utilizator și nu au putut identifica întotdeauna momentul în care ofereau un răspuns eronat. Procentele din acel studiu nu trebuie extrapolate automat la orice întrebare sau la dreptul român, dar ele demonstrează existența unui risc structural (arXiv:2401.01301).
Mai mult, o evaluare separată a unor instrumente profesionale de cercetare juridică bazate pe inteligență artificială a identificat răspunsuri problematice chiar și în cazul unor servicii specializate, conectate la baze de date juridice. În testele respective, sistemele analizate au prezentat rate de halucinație cuprinse între 17% și 33% (arXiv:2405.20362).
Cu alte cuvinte, dacă nici instrumentele juridice specializate nu pot garanta eliminarea completă a erorilor, cu atât mai prudent trebuie privit răspunsul unui chatbot general, căruia i se prezintă în câteva rânduri o situație juridică incompletă.
O persoană poate întreba inteligența artificială: „Pot să vând acest apartament?”
Răspunsul corect nu depinde însă numai de faptul că persoana se consideră proprietar. Trebuie verificate, după caz:
Inteligența artificială poate răspunde numai pe baza informațiilor pe care le primește. Dacă utilizatorul nu știe că un anumit document sau fapt este juridic relevant, nu îl va menționa în întrebare. Iar programul poate construi un răspuns aparent complet pornind de la o situație descrisă incomplet.
Notarul public, în schimb, știe ce întrebări suplimentare trebuie puse și ce documente trebuie solicitate.
Potrivit Legii nr. 36/1995, activitatea notarială are rolul de a asigura exercitarea drepturilor și ocrotirea intereselor persoanelor, în conformitate cu legea. Activitatea se realizează atât prin acte notariale, cât și prin consultații juridice notariale.
Notarul public nu se limitează la redactarea unui text. El are obligația legală:
Aceste obligații sunt prevăzute, între altele, de art. 9, art. 78 și art. 80 din Legea nr. 36/1995 și sunt exercitate, după formularea legii, „în scopul prevenirii litigiilor”.
Un chatbot nu verifică autenticitatea actelor prezentate, nu stabilește în mod oficial identitatea persoanelor, nu apreciază nemijlocit discernământul și consimțământul lor, nu efectuează procedura notarială și nu conferă unui înscris autoritatea, forța probantă sau forța executorie prevăzute de lege.
Mai ales, inteligența artificială nu își asumă răspunderea profesională pentru decizia luată de utilizator pe baza răspunsului primit.
Este adevărat că, în cazul multor servicii de inteligență artificială, planurile gratuite sunt mai limitate. Furnizorii arată în mod transparent că accesul gratuit poate avea limite variabile, în timp ce abonamentele plătite pot oferi acces mai larg, modele de raționament mai avansate, mai multe funcții, un context mai extins și limite superioare de utilizare. Diferențele exacte se modifică însă de la un furnizor la altul și chiar de la o perioadă la alta.
Nu există însă dovezi publice serioase că modelele gratuite ar fi programate intenționat să dea informații false numai pentru a determina utilizatorii să achiziționeze un abonament.
Formularea corectă este alta: un serviciu gratuit poate oferi acces mai limitat la capacitățile cele mai performante, iar aceste limitări pot deveni vizibile mai ales în probleme lungi, tehnice sau care necesită un raționament complex.
Dar nici plata unui abonament nu transformă inteligența artificială într-un notar, avocat, medic, contabil sau inginer. Un model mai performant poate reduce unele erori, fără a le elimina și fără a dobândi obligațiile și răspunderea unui profesionist.
Abonamentul poate cumpăra acces la o tehnologie mai puternică. Nu cumpără adevăr garantat.
Inteligența artificială poate fi folosită pentru o orientare inițială, pentru explicarea unor noțiuni generale sau pentru pregătirea unei liste de întrebări care urmează să fie adresate notarului.
Nu ar trebui însă să fie singura bază pentru:
În asemenea situații, diferența dintre o regulă generală și soluția aplicabilă dosarului concret poate fi decisivă.
Un act incomplet, o procură insuficientă, o clauză ambiguă sau o interpretare greșită a legii pot conduce la refuzul unei instituții, blocarea unei tranzacții, pierderea unui termen, costuri suplimentare sau chiar la un proces.
Rolul notarului public este tocmai acela de a verifica situația înainte ca aceste consecințe să apară.
Inteligența artificială poate genera un text. Notarul public verifică actele, identifică riscurile, explică efectele juridice și își asumă răspunderea profesională pentru activitatea sa.
De aceea, atunci când întrebarea privește patrimoniul, familia, moștenirea, locuința sau economiile dumneavoastră, nu vă bazați exclusiv pe răspunsul unui chatbot, indiferent dacă este gratuit sau plătit.
Folosiți inteligența artificială pentru informare generală. Pentru siguranță juridică, adresați-vă notarului public.
Prezentul articol are caracter general și informativ. Soluția juridică depinde de situația concretă și de documentele fiecărei persoane. Pentru o analiză aplicată cazului dumneavoastră, este necesară o consultație notarială.
Aveți nevoie de asistență notarială?
Contactați-ne