Mulți oameni amână testamentul pentru că îl asociază cu sfârșitul vieții. În realitate, este un act de ordine și grijă: le spune celor rămași ce ați vrut, în loc să îi lase să presupună — sau să se certe.
Mai jos găsiți diferența dintre cele două forme uzuale, limita până la care puteți dispune liber (partea pe care cei mai mulți o înțeleg greșit), de ce testamentul este un act secret și ce trebuie să faceți concret ca să întocmiți unul.
Cadrul legal este dat de Codul civil (Legea nr. 287/2009), art. 1034–1085.
Potrivit art. 1034 Cod civil, testamentul este actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cât nu va mai fi în viață.
Trei consecințe practice, care rezolvă majoritatea neînțelegerilor:
Spre deosebire de donație, testamentul nu produce niciun efect în timpul vieții. Rămâneți proprietar deplin: puteți vinde, dona sau ipoteca bunul, indiferent ce ați testat.
Este testamentul scris de mână de către testator. Sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să îndeplinească cumulativ trei condiții (art. 1041 Cod civil): să fie scris în întregime, datat și semnat de mâna testatorului.
Nu necesită martori și nu costă nimic. Aici se termină însă avantajele. Înainte de a fi executat, testamentul olograf trebuie prezentat unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare; în cadrul procedurii succesorale, notarul procedează la deschiderea și validarea lui, constatând prin proces-verbal starea în care se găsește (art. 1042).
Riscurile reale: poate fi pierdut, distrus sau pur și simplu negăsit; poate fi contestat mai ușor; iar o formulare ambiguă, scrisă fără îndrumare juridică, poate face voința dumneavoastră imposibil de aplicat exact atunci când nu mai puteți explica ce ați vrut să spuneți.
Este testamentul autentificat de notarul public (art. 1043). Notarul verifică identitatea și discernământul, dă citire înscrisului, iar testatorul declară că actul exprimă ultima sa voință și semnează; notarul semnează încheierea de autentificare (art. 1044).
Martorii nu sunt obligatorii — legea prevede că testatorul poate fi asistat de unul sau de 2 martori, fiind o facultate, nu o condiție de validitate. Prezența lor este însă recomandabilă: pune testamentul la adăpost de eventuale atacuri din partea terților. Excepție: dacă testatorul nu poate semna din cauza bolii, infirmității ori a altor cauze, dictează notarului conținutul, iar la procedură sunt prezenți 2 martori.
Două avantaje decisive:
Pentru cetățenii români aflați în străinătate, testamentul autentic poate fi întocmit la misiunea diplomatică sau oficiul consular al României, ori în fața unui notar străin sau a altei autorități competente.
Este una dintre cele mai frecvente temeri: „dacă fac testament, află familia?” Răspunsul este nu. Cât timp testatorul este în viață, testamentul este protejat pe mai multe niveluri.
Secretul profesional. Notarul public și personalul biroului notarial au obligația să păstreze secretul profesional cu privire la actele și faptele despre care au luat cunoștință în cadrul activității lor — obligație care se menține chiar și după încetarea funcției (art. 69 din Legea nr. 36/1995).
Registrul nu conține și conținutul. Testamentul autentificat se înscrie în RNNEL, în scopul informării persoanelor care justifică un interes legitim (art. 1046 Cod civil). În registru însă nu se transmite actul în sine: registrul păstrează informația că există un testament — nu și ce scrie în el. Actul rămâne în arhiva notarului care l-a autentificat.
Informațiile se dau numai după deces. Existența unui testament poate fi verificată de persoanele interesate doar după decesul testatorului și numai în baza certificatului de deces, la orice notar public din țară. Testamentele nu pot fi puse la dispoziție fără dovada decesului testatorului. Abia ulterior, conținutul se poate afla de la notarul în a cărui arhivă se găsește actul.
Testatorul însuși poate verifica oricând existența propriului testament, consimțământul său fiind atestat de notarul căruia i s-a solicitat verificarea.
Practic: puteți testa liniștit, fără ca cineva — inclusiv beneficiarul — să afle ceva în timpul vieții dumneavoastră. Și puteți schimba testamentul de câte ori doriți, la fel de discret.
Aici este cea mai frecventă neînțelegere. Nu puteți lăsa totul cui doriți. Legea protejează anumiți moștenitori, chiar împotriva voinței defunctului.
Sunt moștenitori rezervatari: descendenții (copiii, nepoții), soțul supraviețuitor și ascendenții privilegiați (părinții defunctului).
Regula, în cuvinte simple: rezerva fiecărui rezervatar este jumătate din cota care i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal, în absența testamentului. Restul se numește cotitate disponibilă — partea de care puteți dispune liber, către oricine.
Un exemplu. O persoană are 2 copii și nu are soț supraviețuitor. Fără testament, fiecare copil ar primi 1/2. Rezerva fiecăruia este jumătate din această cotă, adică 1/4 — deci rezerva totală este 1/2 din moștenire. Prin testament, persoana poate dispune liber de cealaltă jumătate.
Dacă testamentul depășește cotitatea disponibilă, el nu este nul: liberalitatea excesivă este supusă reducțiunii, la cererea moștenitorilor rezervatari — adică se micșorează până la limita legală.
Dispoziția prin care lăsați ceva cuiva se numește legat și poate fi:
Testamentul poate cuprinde și alte dispoziții decât cele patrimoniale: desemnarea unui executor testamentar, sarcini impuse legatarului, recunoașterea unui copil, dispoziții privind înmormântarea.
Se prezintă doar testatorul, personal. Beneficiarii nu trebuie să fie prezenți și nici nu trebuie să știe.
Actul se redactează și se semnează de îndată ce documentația este completă. Ne puteți contacta pentru o estimare exactă.
Testamentul este revocabil până în ultima zi de viață. Îl puteți revoca expres — printr-un testament nou sau printr-un act autentic — ori tacit, de exemplu printr-un testament ulterior incompatibil cu cel vechi sau, în cazul celui olograf, prin distrugerea lui.
Un sfat practic: dacă întocmiți un testament nou, spuneți-i notarului că există unul anterior. Formularea corectă a revocării evită ca cele două să fie interpretate împreună, cu rezultate pe care nu le-ați dorit.
Fiecare familie are o situație a ei — copii din căsătorii diferite, un bun propriu, o afacere, moștenitori plecați din țară. Ne puteți contacta pentru o discuție aplicată situației dumneavoastră, înainte de a scrie ceva ce ar putea fi interpretat altfel decât ați vrut.
Prezentul articol are caracter general și informativ, fiind actualizat la data publicării. Soluția juridică depinde de situația concretă și de documentele fiecărei persoane. Pentru o analiză aplicată cazului dumneavoastră, este necesară o consultație notarială.
Aveți nevoie de asistență notarială?
Contactați-ne