Una dintre primele întrebări pe care le primim după pierderea unei persoane apropiate este: „La ce notar facem succesiunea?”. De regulă, notarul competent se stabilește în funcție de ultimul domiciliu al defunctului, nu de domiciliul moștenitorilor. Dacă ultimul domiciliu nu este cunoscut sau se află în străinătate, se aplică reguli speciale, în care poate conta și locul situării bunurilor.
Potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, procedura succesorală notarială este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a tribunalului în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu. Procedura se soluționează numai la sediul biroului notarial.
Regula generală de competență a fost modificată prin Legea nr. 301/2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1212 din 3 decembrie 2024, modificarea fiind aplicabilă începând cu 6 decembrie 2024. Competența a fost extinsă de la circumscripția judecătoriei la circumscripția tribunalului. În București exista însă și anterior o regulă specială: notarii publici numiți în municipiu aveau competență pe întreg teritoriul Capitalei, indiferent de sector, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 36/1995.
Tribunalele sunt organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, iar în circumscripția fiecărui tribunal intră toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul București (art. 40 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară). În circumscripția Tribunalului București se află judecătoriile tuturor celor 6 sectoare.
Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada acestuia se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă (art. 954 alin. (2) Cod civil). Pentru aplicarea regulii generale, notarul se raportează, așadar, la domiciliul menționat în aceste acte — nu la locul în care s-a produs decesul și nici la locul în care se află bunurile.
În circumscripția unui tribunal își desfășoară activitatea, de regulă, mai mulți notari publici. În acest caz, competența aparține primului notar public sesizat. Înainte de a deschide procedura, notarul verifică în registrul de evidență a succesiunilor dacă aceasta nu a fost deja deschisă la un alt notar din circumscripția aceluiași tribunal (art. 103 alin. (3) din Legea nr. 36/1995).
Dacă procedura succesorală a fost deja deschisă la un notar competent, aceasta continuă, în principiu, la notarul sesizat inițial. Schimbarea notarului nu se face prin deschiderea unui dosar paralel, ci, atunci când sunt îndeplinite condițiile aplicabile, prin transferul dosarului, aprobat, la cererea părților, de președintele Colegiului director al Camerei Notarilor Publici (art. 49 lit. h) din Legea nr. 36/1995).
Procedura succesorală notarială se poate deschide la cererea oricărei persoane interesate (art. 103 alin. (1) din Legea nr. 36/1995). De asemenea, secretarul general al unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale transmite Camerei Notarilor Publici sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, în condițiile art. 243 din Codul administrativ. De aceea, este posibil ca un dosar succesoral să existe deja la un notar, chiar dacă niciun moștenitor nu a depus o cerere. Dacă notarul la care vă adresați constată că nu este competent, se desesizează și vă informează care este notarul competent (art. 103 alin. (2) din Legea nr. 36/1995).
Atunci când trebuie dezbătute împreună mai multe moșteniri succesive, aflate în legătură între ele — de exemplu, succesiunile celor doi părinți, când părintele decedat ulterior are drepturi succesorale după primul —, moștenitorii pot alege oricare dintre notarii publici din circumscripția tribunalului în care și-a avut ultimul domiciliu cel care a decedat ultimul (art. 15 lit. b) din Legea nr. 36/1995). Astfel, ambele succesiuni pot fi dezbătute la același notar.
Pentru aceste situații, legea stabilește reguli speciale (art. 103 alin. (4)–(7) din Legea nr. 36/1995 și art. 954 alin. (3) Cod civil):
Aceleași reguli se aplică și atunci când certificatul de deces menționează doar statul în care defunctul a avut ultimul domiciliu.
În succesiunile cu element de extraneitate, aceste reguli interne trebuie analizate împreună cu normele internaționale aplicabile, inclusiv, după caz, Regulamentul (UE) nr. 650/2012 și tratatele internaționale relevante. Notarul verifică atât competența de instrumentare, cât și legea aplicabilă succesiunii, în funcție de situația concretă.
Competența notarului nu se stabilește după domiciliul moștenitorilor. Moștenitorii care locuiesc în alt oraș sau în străinătate și nu pot fi prezenți la dezbatere pot fi reprezentați printr-o procură specială autentică.
Biroul notarilor publici Adina Diaconescu și Remus-Ștefan Diaconescu se află pe Bd. Pache Protopopescu nr. 31, Sector 2, în circumscripția Tribunalului București. Putem dezbate, așadar, succesiunea oricărei persoane care a avut ultimul domiciliu în București, indiferent de sector, cu respectarea regulii primului notar sesizat și a dispozițiilor privind transferul dosarului succesoral.
Actele necesare pentru fiecare etapă sunt pe pagina Succesiuni, iar o estimare a costurilor — onorariul notarial minimal, TVA, impozitul și intabularea — puteți obține cu calculatorul de taxe pentru succesiune. Dacă au trecut mai mult de doi ani de la deces, citiți și ce se schimbă după 2 ani. Pentru o programare sau pentru a verifica dacă vă aflați la notarul competent, contactați biroul.
Dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în București, da: vă puteți adresa unui notar din oricare sector al Capitalei, inclusiv din sectorul dumneavoastră. Dacă procedura este deja deschisă, se aplică regula primului notar sesizat și, după caz, dispozițiile privind transferul dosarului. Dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în alt județ, regula generală este competența unui notar din circumscripția tribunalului acelui județ.
Nu, atunci când se aplică regula generală și ultimul domiciliu al defunctului este cunoscut și se află în România. Locul bunurilor poate deveni relevant dacă ultimul domiciliu nu este cunoscut sau se află în străinătate.
Notarul sesizat are obligația să își verifice competența teritorială. Dacă nu este competent, se desesizează, fără a mai cita părțile, și vă informează care este notarul competent (art. 103 alin. (2) din Legea nr. 36/1995).
Informații verificate la 6 noiembrie 2026, pe baza legislației menționate în secțiunea „Surse legislative”. Informațiile au caracter general — pentru situația dumneavoastră concretă, contactați biroul.
Aveți nevoie de asistență notarială?
Contactați-ne