Mulți moștenitori cred că, dacă nu merg la notar în cel mult doi ani de la deces, pierd moștenirea. Nu este așa. Legea prevede două termene diferite, care se confundă des: un an pentru acceptarea moștenirii sau renunțarea la ea și doi ani pentru finalizarea succesiunii fără impozit. Pentru deschiderea procedurii la notar nu există un termen-limită, dar amânarea are consecințe.
Ghidul de mai jos explică fiecare termen, de când curge, ce se întâmplă dacă a trecut și ce reguli se aplică moștenirilor vechi.
Cel chemat la moștenire poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea (art. 1.100 din Codul civil). Acest drept, numit drept de opțiune succesorală, se exercită în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, adică de la data decesului (art. 1.103 alin. (1) și art. 954 alin. (1)).
În câteva situații, termenul curge de la o dată ulterioară (art. 1.103 alin. (2)):
Acceptarea poate fi expresă sau tacită (art. 1.108). Este expresă când moștenitorul își însușește explicit calitatea de moștenitor printr-un înscris autentic. Este tacită când face un act sau un fapt pe care nu l-ar putea face decât în calitate de moștenitor.
Pot avea valoare de acceptare tacită actele de dispoziție, de administrare definitivă ori de folosință a unor bunuri din moștenire (art. 1.110 alin. (2)). De exemplu, moștenitorul care a vândut sau a închiriat un bun din moștenire ori s-a mutat în locuința defunctului și o folosește ca proprietar. Nu au această valoare actele de conservare, de supraveghere și de administrare provizorie, cum sunt măsurile urgente pentru păstrarea bunurilor (art. 1.110 alin. (3) și (4)). De aceea, nu orice folosire a bunurilor defunctului înseamnă acceptare; fiecare situație se analizează în funcție de actele îndeplinite efectiv.
Cine trebuie să facă un act care ar putea fi socotit acceptare, dar nu vrea să fie considerat acceptant, dă înainte o declarație autentică notarială în acest sens (art. 1.111).
Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire (art. 1.106). Renunțarea se face prin declarație în formă autentică, la orice notar public sau la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, și se înscrie în registrul național notarial (art. 1.120 alin. (2) și (3)). Cel care a renunțat poate reveni asupra renunțării cât timp termenul de un an nu s-a împlinit și moștenirea nu a fost acceptată de alți moștenitori (art. 1.123 alin. (1)).
Termenul de un an este un termen de decădere, cum îl numește chiar Codul civil (art. 1.112 alin. (2)). Moștenitorul care știa de deschiderea moștenirii și de calitatea sa și nu a acceptat și nici nu a renunțat în acest termen este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat (art. 1.112 alin. (1)). Prezumția operează dacă, fiind citat de notar, nu dovedește că și-a exercitat dreptul de opțiune; citația trebuie să cuprindă această precizare (art. 1.112 alin. (2) din Codul civil; art. 106 alin. (2) din Legea nr. 36/1995).
În practică, întrebarea nu este dacă dosarul a fost deschis la notar în primul an, ci dacă moștenirea a fost acceptată în termen, expres sau tacit. Notarul stabilește acest lucru pe baza declarațiilor și a probelor administrate în cauză (art. 107 alin. (6) din Legea nr. 36/1995).
Câteva reguli care modifică termenul:
Termenul de doi ani este fiscal. Dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de doi ani de la data decesului, nu se datorează impozit. Dacă se finalizează mai târziu, moștenitorii datorează un impozit de 1% (art. 111 alin. (3) din Codul fiscal).
Câteva precizări din normele de aplicare a Codului fiscal (pct. 33 alin. (3)):
Un exemplu: pentru un apartament de 400.000 de lei, o succesiune finalizată în doi ani de la deces nu are impozit; finalizată după doi ani, are un impozit de 4.000 de lei. Onorariul și celelalte costuri se pot estima cu calculatorul de taxe pentru succesiune. Derogarea temporară din 2026, pentru termenele de doi ani care se împlineau între 14 iulie și 30 septembrie 2026, a expirat la 30 septembrie 2026 (art. III din Legea nr. 170/2026).
Pentru că strângerea actelor durează, este bine să începeți din timp: dacă termenul de doi ani se apropie, spuneți-ne de la primul contact data decesului.
Nu. Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate (art. 103 alin. (1) din Legea nr. 36/1995), iar legea nu stabilește un termen-limită pentru această cerere. Succesiunea se poate dezbate și după 5, 10 sau 20 de ani de la deces. În dosarele vechi, notarul verifică:
Nici așteptarea nu este obligatorie: procedura se poate încheia și înainte de împlinirea termenului de un an, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la moștenire (art. 115 alin. (1) din Legea nr. 36/1995).
Moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil, la 1 octombrie 2011, sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii lor (art. 91 și art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011). Pentru aceste moșteniri, termenul de acceptare era de 6 luni de la deschiderea succesiunii (art. 700 din Codul civil din 1864). Într-o succesiune pentru un deces din 2005, de exemplu, se verifică dacă moștenirea a fost acceptată în cele 6 luni de atunci, nu într-un an.
Dacă în termen de un an și 6 luni de la deschiderea moștenirii nu s-a înfățișat niciun moștenitor, notarul, la cererea oricărei persoane interesate, îi somează pe toți moștenitorii, prin publicație, să se prezinte în cel mult două luni. Dacă nu se prezintă nimeni, notarul constată că moștenirea este vacantă (art. 1.137 din Codul civil). Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii (art. 1.138).
Actele necesare sunt pe pagina Succesiuni, iar notarul la care se face procedura, în articolul La ce notar se face succesiunea. Pașii de după eliberarea certificatului de moștenitor sunt în ghidul După succesiune: ce aveți de făcut cu certificatul de moștenitor.
Nu. Termenul de doi ani privește doar impozitul: după împlinirea lui se datorează 1% din valoarea construcțiilor și a terenurilor. Pentru dreptul la moștenire contează dacă aceasta a fost acceptată în termenul de un an de la deces.
În termen de un an de la data decesului (art. 1.103 alin. (1) din Codul civil). Acceptarea poate fi expresă, printr-un înscris autentic, sau tacită, prin acte pe care nu le-ar putea face decât un moștenitor.
Moștenitorul care știa de deces și de calitatea sa și nu a optat în termen este prezumat, până la proba contrară, că a renunțat (art. 1.112 din Codul civil). Dacă a acceptat tacit în acel an, poate dovedi acest lucru în fața notarului. Cine nu a putut opta din motive temeinice poate cere repunerea în termen.
Da. Legea nu stabilește un termen-limită pentru deschiderea procedurii la notar. Se verifică însă cine a acceptat moștenirea în termen, iar după doi ani de la deces se datorează impozitul de 1% pentru imobile.
Nu. Procedura se poate încheia și înainte de împlinirea termenului de acceptare, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt și alte persoane îndreptățite la moștenire (art. 115 alin. (1) din Legea nr. 36/1995).
De la data decesului până la data la care notarul întocmește încheierea finală a succesiunii. Nu este suficient ca dosarul să fie deschis în termen: procedura trebuie finalizată.
Legea în vigoare la data decesului. Pentru moștenirile deschise înainte de 1 octombrie 2011, termenul de acceptare era de 6 luni de la deschiderea succesiunii (art. 700 din Codul civil din 1864).
Informații verificate la 10 noiembrie 2026. Materialul are caracter general. Pentru situația dumneavoastră, contactați biroul: vă spunem ce acte sunt necesare, iar procedura se finalizează de îndată ce documentația este completă.
Aveți nevoie de asistență notarială?
Contactați-ne